Încă de la primele întâlniri cu directori de companii (clienți potențiali), frecvent mi-se pune întrebarea: ”Cât de util este CV-ul, câtă încredere să avem în cele scrise pe foaia de prezentare profesională a candidatului?”

Până se va inventa ceva mai bun, CV-ul rămâne un document necesar pentru că este primul contact cu persoana care s-a imaginat deja făcând parte din echipa ta.

Asemenea bilețelului pe care îl trimiteam pe vremuri colegilor de clasă cu care vroiam să joc baschet în pauză sau ochelaristei cu părul creț din clasa vecină, cu care vroiam să ies la o plimbare sâmbata seara, CV-ul ține loc de ”Salut – sunt eu și aș vrea ca noi doi să mergem în aceeași direcție.”

Forma CV-ului, felul în care este redactat, design-ul, cuvintele folosite încearcă să transmită un mesaj. (Desigur dacă întregul document nu este făcut la mișto…) Uneori mesajul este subtil, vrând parcă să te invite la un joc, alteori este evident – poate chiar strident – urlând de departe: ”Alo!!! Pe mine mă căutați!”

Cu toate astea, obișnuiesc să spun că CV-ul nu este mai mult decât o carte de vizită mai detaliată.
Este potrivit pentru un prim contact, pentru a aduce aminte că sunt interesat de proiectul tău, de echipa ta, de ”aventura” pe care aș putea-o trăi împreună cu tine și care îmi cam lipsește acum. Atât și nimic mai mult! O carte de vizită extinsă!

Fie că este succintă sau detaliată, CV-ul – ca o înșiruire a stațiilor călătoriei profesionale – nu ne dă răspuns la întrebarea esențială:

Căci în realitate, nu angajezi un ”traseu” de funcții sau citate din fișa postului, ci angajezi persoane reale, cu bune și cu rele, oameni care cară cu ei rucsacuri invizibile – unele mai ușoare, altele mai grele, în funcție de mărimea poverii vieților lor private.

Aceste greutăți sau calități nu apar în CV dar influențează covârșitor performanța de la locul de muncă!

Este datoria ta și a mea să descoperim, să gestionăm și să hotărâm care dintre trăsături sunt bine venite și pot fi acceptate de grupul existent sau dimpotrivă, reprezintă un risc major pentru buna funcționare a echipei.

Trăsăturile personale definesc în mare măsură potrivirea pe un anumit job.

Fără această potrivire, o colaborare de succes devine greu sau poate imposibil de realizat.

Este persoana organizată sau împrăștiată? Este calmă sau explodează ușor la primul conflict? Comunică ușor cu cei din jur sau este un taciturn? Sunt doar câteva trăsături, dar care pot fi vitale unei colaborări de succes pe termen lung și   

NU APAR ÎN CV.

Combinația dintre trăsături va decide în mare măsură dacă persoana aleasă este alegerea câștigătoare sau nu companiei tale. O persoană foarte organizată, cu o comunicare debordantă, te poate impresiona din CV sau și mai mult la interviu, dar dacă ea nu este orientată spre găsirea unor soluții constructive pentru echipă, va produce multă pierdere companiei tale.

Un candidat care se simte bine în preajma mașinilor, echipamentelor și posibil să fi avut succes în domenii tehnice, strict pe baza CV-ului poate părea o soluție funcțională. Dar, fără să aibă o afinitate naturală pentru înțelegerea problemelor celorlalți, cu greu va reuși de exemplu într-o carieră de vânzări tehnice.

O selecție de personal pe baza CV-ului nu va oferi răspuns nici la caracterul leneș sau harnic al candidatului. Enumerarea sarcinilor de servici în CV nu sunt garanție că ele au fost realizate la timp și la calitatea cerută. Aș putea continua enumerarea diferitelor situații, dar poate le voi detalia într-o scriere separată.

Obișnuiesc să numesc recrutarea de pesonal un act de vânzare – cumpărare.

Ambele părți vor să vândă celeilalte. Firma angajatoare vrea să vândă locul de muncă celui mai bun candidat. Pentru acest lucru prezintă locul de muncă într-o lumină favorabilă în care candidatul ales va putea performa, se va simții bine și va rămâne pe termen lung în echipă. Candidatul la rândul lui, se prezintă ca fiind mână de lucru valoroasă, serioasă, loială, etc.

CV-ul este primul cartuș în arma numită ”marketingul forței de muncă” căci nu-i așa, prima impresie contează întotdeauna!

Și, pentru că deocamdată nu știi nici un detaliu despre candidat, dacă marfa este bine prezentată, ai putea-o cumpăra.

Aici avem de-a face cu cel mai mare pericol al recrutării de personal:

CAPCANA SIMPATIEI!

Este atât de puternică, încât odată căzut în plasa ei, foarte greu se poate ieși din ea. Oamenii tind să-i acorde o importanță exagerată și intră în presupuneri că dacă felul de redactare al CV-ului sau poza sunt simpatice, automat trag după ele și o valoare ridicată a candidatului.

Cu toții suntem preocupați de aspectul colegilor, mai ales a celor care intră în contact direct cu clienții. Vrem să ne simțim bine la locul de muncă, vrem ca clienții noștri să petreacă minute agreabile la noi, și acestea să constituie motivele reîntoarcerii pentru viitoare cumpărări.

Dar este oare chiar atât de important aspectul fizic?

Sau mult mai importante sunt capabilitățile persoanei, capacitatea ei de a finaliza un proiect, de a realiza un produs finit (sau un serviciu) valoros?

Clienții – căci în jurul lor se învârt toate – ar cumpăra cu mai mare plăcere de la un reprezentant de vânzări care la prima vedere nu pare nu știu ce, dar servirea lui/ei a fost ireproșabilă, sau mai degrabă de la o persoană extrem de agreabilă dar care uită, greșește, strică câte ceva?

În cazul în care ai votat pentru prima variantă,

vestea proastă e că din CV nu poți afla răspunsul corect. Ai nevoie de o cercetare mai profundă.

Desigur ideal ar fi ca să ai un candidat și frumos, și deștept, și productiv, și îndrăgostit de munca lui. Dar de prea multe ori capcana simpatiei poate duce la decizii de angajare extrem de păguboase.

Și știi ce este cel mai interesant?

                – dacă realizezi din timp că ai în fața ta un candidat productiv, dar nepriceput în propriul PR – ai șansa să pui mâna pe un diamant neșlefuit.

Dacă îl ai, șlefuiește-l! Ai grijă de el, pentru că sunt șanse foarte mari să ai în fața ta un coleg cinstit, loial din fire, care nu va fi interesat în permanență de ”noi oportunități”.

Observ adesea anunțuri de locuri de muncă în care se specifică expres că vor fi luate în considerare doar CV-urile cu poză.

E OK să vezi poze frumoase tip buletin sau cu corp întreg, având fundal de parc cu trandafiri înfloriți sau la volan, în timpul lucrului.

Eu nu le văd utilitatea în evaluarea performanței la locul de muncă, decât o utilitate estetică menită să creeze simpatie în mintea recrutorului. Recomandare mea este să încerci să faci abstracție de poză (ca posibilitate extremă chiar să o acoperi până nu te-a convins ”partea profesională”) sau să o tratezi ca pe o cifră, ca pe o dată statistică din CV.

Sunt convins că astfel vei lua decizii de angajare mai bune!

ÎN CONCLUZIE,

CV-ul este doar unul (și nu singurul!!!) din elementele necesare selecției de personal. O decizie de angajare bazată pe CV + interviu este loterie. Iese numărul câștigător sau nu iese.

Decizia de angajare trebuie să se bazeze pe mai multe date și mai puține sentimente!